Biserica din Carjaoani

În partea de vest a Cârjoanilor, la poalele dealului Scunchiei, în preajma unei imense păduri de salcâmi, stă pitită de peste mai bine de două veacuri biserica satului. Despre vechimea monumentului aflăm din pisania dăltuită deasupra intrării, unde este scris cu caractere chirilice 7285 (= 1777). O interpretare eronată a acestei datări a făcut ca în toate lucrările de specialitate să fie menţionat drept an al ctitoriei 1779.(22) O lucrare apărută recent o consemnează cu doi ani mai devreme, adică în anul 1775. Aceeaşi lucrare o menţionează ca fiind construită de către enoriaşi, ceea ce nu corespunde realităţii. Din pisania, scrisă cu slove chirilice În lemnul de stejar rezultă următoarele: ,,Această sfântă şi dumnezeiască biserică s-a început din temelie în zilele prealuminatului domn 10 Ion Constandin Dimitri voevodu cu cheltuiala preotului Neculai. Eu sâlitor meşterul amu duratu astă biserică." Urmează apoi litera "M" şi mâna dreaptă cu degetele răsfirate, cum obişnuiau meşterii să se semneze la sfârşitul unei astfel de lucrări. Sub crucea de deasupra intrării meşterul a dăltuit în slovă chirilică "veleat 7285" (=1777).
În anul 1909 biserica din cătuna Cârjoani Hreaţca era filială a parohiei Măscurei. Starea de conservare era bună, fiind reparată În anul 1903.
În jurul anului 1824 bisericii din Cârjoani i s-a făcut o reparaţie, preotul iconom Costandin Cocu, luând parte la sfinţirea acesteia. Din catagrafia pe anul 1809 rezultă că această biserică era deservită de către preotul Constandin, poate acelaşi protopop care participa la sfințire în anul 1824.
În anul 1909 biserica din cătuna Cârjoani Hreaţca era filială a parohiei Măscurei. Starea de conservare era bună, fiind reparată în anul 1903.
În anuarele de specialitate este consemnată ca având o stare de conservare bună, fiind deservită de preotul Iordache Macovei în perioada anilor 1934-1938. În anul 1936 i s-au făcut unele reparaţii, cheltuielile fiind suportate de către familia Ivanciu. Ultima reparaţie i s-a făcut în anul 1956 .
Biserica are planul în formă de navă, cu absida altarului pentagonală, decroşată şi cu pronaosul dreptunghiular. Exteriorul a fost acoperit cu scândură şipcuită la încheieturi. Acoperişul este "în ape", cu tablă muchită, aşezată în foi şi în felii. Din informaţiile localnicilor am aflat că bârnele încheiate "in pârj" au fost clădite pe talpa de stejar care se sprijină la rândul ei pe o "timilie" de piatră.
Pridvorul, iniţial deschis, are şapte stâlpi decoraţi cu flori la bază şi la capiteluri, fiind legaţi între ei cu arcade. Ancadramentul uşii de la intrare este masiv (0,50 m lăţime) şi are pe chenarul exterior săpată funia, iar pe cel interior un alt brâu În relief, în formă de şarpe, Împodobit cu motive cunoscute sub numele de "cocori". Deasupra intrării este săpată o frumoasă acoladă În relief care susţine o cruce, având de o parte şi de alta, câte două rozete solare înscrise În cerc. Tot aici se află şi pisania care se continuă pe uşorii laterali. Uşa veche, din două "blăni" masive de stejar prinse "in lamba", este consolidată printr¬-o originală feronerie lucrată de către fierarii satului. Încuietoarea originală se aseamănă cu cele de la casele ţărăneşti de veche tradiţie din zonă. Cheia din două bucăţi, introdusă prin sfredelitură, mişcă rătezul zimţat, blocând sau deblocând astfel uşa.
Pronaosul este de dimensiuni mici şi are amplasat deasupra lui două bolţi cu nervuri ce converg spre centru, fără cheie de boltă. Peretele despărţitor dintre pronaos şi naos este marcat de doi stâlpi laterali decoraţi cu ornamente realizate din tăietură. În partea superioară trei bârne unesc cei doi stâlpi laterali. Bârna de jos este decorată cu unghiuri şi linii curbe, obţinute din tăieturi, asemănătoare celor de pe stâlpii laterali.
Naosul şi altarul au bolţile asemănătoare. Acestea au bazele octogonale, cu câte opt nervuri În formă de torsade care se întâlnesc în cheia de boltă de forma unui disc. Două rânduri de zimţi, dispuşi Circular, mărginesc rozeta solară cu şase petale. Se remarcă baza bolţii naosului cu o frumoasă decoraţie din denticuli.
Din inventarul bisericii merită să reţinem un clopot datat din anul 1840, precum şi o frumoasă Iadă de zestre. Catapeteasma care a fost pictată la o dată relativ recentă (probabil 1903) nu are o valoare deosebită. Deosebit de interesante sunt cele două registre ale vechii catapetesme, reprezentând pe Apostoli şi praznicile împărăteşti, amplasate deasupra peretelui despărţitor dintre pronaos şi naos. Acestea mai păstrează monogramele chirilice, dovedind o vechime mai mare de mijlocul secolului al XIX-¬lea.
Din inventarul bisericii merită să reţinem un clopot datat din anul 1840, precum şi o frumoasă Iadă de zestre pictată, fiind datată cu anul 1816. Pe fondul roşu al lăzii este o vază cu lalea, având două păsări afrontate.
Mai multe velinţe în romburi şi "cu steaua" împodobesc interiorul bisericii. Ca şi alte biserici din zonă, şi această construcţie din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea adăposteşte adevărate comori de artă cultă şi artă populară.

Biserici de lemn din Eparhia Hușilor
Prof.Dr. Dorinel Ichim