Biserica din Pogana

Istoric

Monumentul istoric de la Pogana datează din anul 1812, fiind ctitorie boierească a familiei Sturza. Din datele existente rezultă că biserica a fost construită de Dumitru Sturza. Cu toate acestea anuarele, de specialitate îl consemnează ca ctitor pe Alexandru Sturza. În pomelnicul triptic de la această biserică nu se întâlneşte nici un nume de Alexandru. În “Pomelnicul D:C,C, Safta Sturza”: întocmit la data de 15 ianuarie 1827, au fost trecuţi în rândul viilor: Alecu, Smaranda, Marie, Stefan, Iancu şi alţii din familia Sturza. Credem că s-a produs o confuzie la transcrierea greşită a numelui Alecu, înlocuit cu Alexandru.
După cum rezultă din istoricul bisericii, întocmit de către preotul Gheorghe 1. Moraru, primul hram al bisericii a fost sf. Nicolae, dar de la reparaţia care a avut loc în anii 1925-1927 s-a schimbat, acesta fiind "Sf arh. Mihail şi Gavril", pe care îl are şi în prezent.
În catagrafia pe anul 1809 în satul Coţmăneşti se afla o biserică deservită de preotul Vasile şi avea hramul sf. Nicolae. Deci cu doi ani înaintea construirii actualei biserici (1811-1812) la Pogana exista un locaş de cult, probabil tot din bârne, care se afla într-o stare avansată de degradare. Aceasta a determinat-o pe Safta Sturza şi pe cei din pomelnic să dureze din bârne de pe loc actualul locaş de cult. Biserica veche exista şi în anul 1774, aici fiind consemnați slujbaşi bisericeşti. Faţă de această afirmaţie avem şi o oarecare rezervă deoarece cei doi preoţi şi diaconi erau menționați pentru toate cele trei sate care aparţineau spătarului Sturza. După cum am mai arătat, în anul 1803 satul Coţmăneşti (Pogana) era al spătarului Ştefan Sturza, iar în anul 1816 era a spătăresei Safta Sturza. Între timp spătarul Stefan Sturza murise, în pomelnicul întocmit la moartea spătăresei Safta erau consemnaţi în ordine: Ştefan, Safta, Dimitrie. Fiica lor, Smaranda Sturza, moştenitoarea moşiei şi a satului, avea să fie înmormântată la această biserică. Pe mormântul acesteia, situat în partea dreaptă a bisericii, se află amplasată o sculptură în marmură, reprezentând o femeie cu veşmintele drapate şi cu o ancoră în mână. Pe soclul statuii se află dăltuită următoarea Însemnare: "Smaranda Sturza decedată in oraşul Berlat la 29 noiembrie 1899 în etate de 78 ani." În partea de răsărit a bisericii se vede şi astăzi conacul familiei Sturza, transformat în şcoală.
În anuarul din 1909 se consemnează că această biserică a fost făcută din lemn în anii 1812-1813 şi reparată în anul 1885.
Biserica are planul treflat, cu absidele laterale pentagonale, absida altarului pe cinci laturi, decroşată. În continuarea pronaosului dreptunghiular se află pridvorul care a fost iniţial deschis. Acesta are stâlpii sculptaţi, cu capitelurile decorate prin tăietură. Stâlpii sunt uniţi în partea de sus de arcade în forma arcurilor de cerc, cu feston dublu pe margini.
Construirea în pantă a locaşului de la Pogana a făcut ca diferenţa de nivel să fie intre 1 m la altar şi 1,70 m la pridvor. Pe temelia din piatră de râu, transformată între timp în soclu, a fost amplasată o mică streaşină. Pe această temelie au fost aşezate "tălpoaiele" încheiate în cepuri, apoi cununile de bârne orizontale obţinute din "dişchicătură", groase de 0,10-0,15 m şi late de 0,20-0,25 m. Deoarece pereţii exteriori au fost acoperiţi cu scândură "Iămbuită", nu se văd tehnicile de încheiere a bârnelor. Din informaţiile culese de la localnici am aflat că bârnele au fost "cusute în cheutori" la unghiurile drepte şi "în clini" la abside. Tot cu scândură a fost acoperită şi “bazia” de sub streaşină, astfel că elementele specifice ale argelei au fost acoperite.
Acoperişul, iniţial din şindrilă, a fost mult mai inalt. Cel actual, din tablă, este mult mai scund în raport cu elevaţia pereților. Tabla muchită a fost bătută în felii pe mai multe "ape", având forme uşor bombate la absidele laterale. În boldurile de la capetele coamei, acoperite cu tablă, au fost amplasate cruci vechi, cu câte un crucifix la cele patru laturi
În forma actuală biserica apare din anul 1927 când i s-a făcut o reparaţie radicală. La această reparaţie enoriaşii au contribuit cu suma de 22.000 lei pentru acoperirea bisericii şi 17.000 lei pentru împrejmuiri, tot atunci fiind strânsă și suma de 5.000 lei pentru fântâni. Reparaţia a durat timp de doi ani şi s¬-a refăcut temelia, s-a îmbrăcat cu scândură, s-a vopsit exteriorul şi s-a astupat pridvorul cu scândură şi geam. În interior i s-a bătut din nou bagdadia, s-a pus duşumeaua, s-au chituit şi vopsit ferestrele, s-au repictat icoanele şi catapeteasma şi s-a vopsit mobilierul. Dintre meşterii care au lucrat la repararea bisericii s-a reţinut numele lui Pavel Rebac, despre care se spune că a făcut strănile şi a învelit-o cu tablă. Despre o nouă reparaţie a acoperişului se ştie că a avut loc în 1937-1938, când a fost acoperită şi clopotniţa cu tablă.
Ca urmare a cutremurului din noiembrie 1940 biserica din Pogana a avut de suferit, fiind ruinată. Furtuna din 16 august 1963 a deteriorat acoperişul din partea de nord a bisericii. Refacerea ei s-a făcut cu ajutorul dat de către episcopie şi prin contribuția enoriașilor.
Un frumos ancadrament este amplasat în peretele de bârne al pronaosului. De o parte şi de alta a acestuia este săpat un brâu în formă de torsadă şi un al doilea în formă de romburi în care sunt înscrise motive ornamentale cunoscute sub numele de "cocort". Deasupra ancadramentului se află un registru de denticuli, încadrat de două şiruri de "unghii". Este posibil ca aceste registre să se continue şi pe pereţii exteriori ai bisericii, dar nu pot fi vizibile datorită căptuşelii de scândură. Ancadramentul uşii de la intrare are bârnele fixate în cepuri de lemn. Chenare de haşuri, de pătrate şi de triunghiuri împodobesc laturile ancadramentului în exterior. Pe părţile laterale ale acestuia au fost sculptate în tehnica reliefului înalt vrejuri ondulate din care cresc ramuri cu muguri în formă de săgeţi. Din loc în loc aceste vrejuri se ondulează, în spaţiile formate fiind amplasate semicercuri concentrice.
În partea dreaptă, deasupra registrului de denticuli, este amplasată pisania săpată în lemn cu slove chirilice: ,,Această sfântă biserică s-au lucrat de mine caffa Neculaiu la veleat 1811 şi s-au săvârşit o let 1812. Printr-o uşă groasă din trei blăni masive de stejar se pătrunde în interiorul bisericii. Pe spate uşa este fixată cu pene groase de lemn.
Peretele despărţitor dintre pronaos şi naos marcat de patru stâlpi cu profiluri cioplite. Marginile acestora şi cele ale arcadelor în formă de acoladă sunt duble festonete. In partea superioară a peretelui despărţitor, pe partea din faţă, meşterul a dăltuit un registru cu ornamente de "frunza bradului" iar pe spate, un registru de denticuli.
Sistemul de boltire este dispus pe axul longitudinal a bisericii. Din baza octogonală a bolţii naosului pornesc 16 nervuri care se unesc în jurul cheii de boltă de forma unui disc. Nervurile sunt împodobite pe toată lungimea cu ornamente geometrice, având romburi în care sunt înscrise motive denumite "cooori". Cheile de boltă, de forma discului solar, au pe margine registre de crestături, iar în mijloc un cerc mai mic cu raze sculptate în relief. Feliile bolţilor au fost înfundate cu tăblii canelate. Cele trei bolţi ale naosului, pronaosului şi altarului sunt asemănătoare, dar de proporţii diferite.
In altar se află o mica vatră din cărămidă pentru cărbuni de ritual şi "fântâniţa" pentru spălare rituală. Autorul picturii originale a catapetesmei nu s-a putut cunoaşte. Icoanele au fost curăţate şi repictate de către pictorii Catrinescu şi Bandrabur în anii 1925-1927. Dulgherul Pavel Râbac din localitate a executat lucrările de dulgherie. Icoanele au fost împodobite cu rame din frunze sculptate. Crucea răstignirii şi moleniile de la coronament sunt bogat împodobite cu sculptură. Sfinţii şi scenele religioase au fost repictate în manieră neobizantină, folosind culorile roşu, galben şi verde. La coronament, pe ramele icoanelor şi pe uşile împărăteşti, se întâlnesc motive specifice "barocului moldovenesc" târziu. Intre mandorlele lujerului ondulat cu frunze şi flori au fost pictate medalioane mici, specifice pentru uşile împărăteşti. În partea superioară a acestora au fost sculptate mitra şi semnul crucii.

În partea de jos a tâmplei, sub impunătoarea icoană a hramului, reprezentând pe sf. Nicolae, patronul vechi al bisericii, se află o icoană cu titlul scris în slove chirilice, intitulată "Întâiul sobor ecumenic în zilele marelui Constandin la Nlchle." Din cheia de boltă a naosului coboară un policandru, adus de la schitul Crâng. Pe aceasta este notată următoarea însemnare în slove chirilice: ,,Acest poficandru s-au cumpărat de dumnealui polcovnicul Ghorghe Renţa din oraşu Bârladu şi s-au dăruit schitului Crângului de sus cu hramul sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel spre pomenire. Gheorghe, Căsandra, Vasâfi, Gheorghe, Maria, Nestor şi tot neamul lor. 1848 iunie 20."
Tot de la schitul Crângului de Sus a fost adus şi un sfeşnic de bronz, care are următoare însemnare: "Acest sfeşnic s-a făcut de vornic şi cavaler Teodor Palade impreună cu soţia lui Eufrosina născută Ghica pentru biserica cu hramul sfinţilor Apostoli din schitul Crâng, moşia Perieni, distr. Tutova spre pomenirea fiilor şi a tot neamul la anul 1868 febr. 11." Clopotul mic, de pe care reproducem următoarea inscripţie, provine tot de la schitul Crâng: "Hramul bisericii Sfânt(ul) Petru, 1807. Neculai Bontăşu Maria." Pe lângă toate acestea, biserica din Pogana a mai primit de la acest schit câteva icoane împărăteşti ale căror culori roşu, verde, galben, şi¬ au păstrat prospeţimea. Toate aceste donaţii, împreună cu o serie de cărţi de cult, au fost făcute de către unul dintre slujitorii de la acest schit, arhimandritul Teofil Voicu, care a fost şi la mănăstirea Răchltoasa din judeţul Bacău. După cum rezultă din istoricul bisericii, întocmit de preotul Gheorghe 1. Moraru, acesta a slujit la biserică până la moartea sa, în anul 1899. Este posibil ca arhimandritul să fi venit aici după desfiinţarea schitului Crângul de Sus, ca urmare a aplicării legii secularizării.
Din însemnările făcute pe cărţile de cult rezultă că o parte dintre acestea au fost donate de către Safta Sturza, iar altele de către arhimandritul Teofil Voicu. Pe un Penticostar provenit de la Crângul de Sus se află următoarea Însemnare: "Să se ştie când am slujit eu jos iscălitul la sf. mânăstire Răchitoasa la schitul Crângului de Sus moşia boierului Teodor Palade la anul 1864 apr. 23. Semnează Teofil leromonahul." Pe Dumnezeieştile Liturghii, la p. 15, este o însemnare: "Pentru ca să se ştie de când am venit eu jos iscălitul la schit Crâng de Sus di la sf. mânăstire Răchitoasa ( ... ) 1846 apr. 6
Dintre cărţile care au însemnări, donate de Safta Sturza, consemnăm o Evanghelie pe care este făcută o adnotare în anul 1822: ,,Această sf. Evanghelie este cumpărată de mine şi afierosită la sf. ierarh Nicolae din satul Pogana ce se zice şi Cozmăneşti. Cine va îndrăzni să o ia de acolo să fie neiertat de Dumnezeu mântuitorul nostru Iisus Hristos cel întreit în slavă( ... ) şi să fie păcatul lui ( ... ) şi să fie păcatul lui ( ... ), Safta Sturza t822 dec. 4." Pe o Psaltire se scrie că a aparţinut spătăresei Safta Sturza şi a dată la biserica din Cozmăneşti ce se zice şi Pogana la 1828 iulie 5, după care urmează blestemul obişnuit. Din însemnarea de pe un Ceaslov rezultă că a fost dat bisericii din Cozmăneşti la data de 15 aprilie 1833. La 6 iulie 1842 Safta Sturza dona un Moliftenic, după cum rezultă din însemnarea de pe acesta, iar la 20 mai 1858 aceasta dona şi un Penticostar. După terminarea bisericii Safta Sturza dona prima carte locaşului, un Octoih, pe care este însemnat: ,,Acest Octoih este cumpărat de mini şi datu la sf. Nicolae in satul Cozmăneşti ci se zice şi Pogana la let 1812 iunie 28. Safta Sturza."
De la schitul Crângului de Sus a mai fost adus un epitaf pictat pe pânză la anul 1821 de către Iordache zugrav şi patru icoane pictate în anul 1811, reprezentând sfinţii voievozi Mihail şi Gavril, sf. Gheorghe, sf. Tiron şi Maica Domnului. O altă icoană, reprezentând pe Iisus, a fost pictată în anul 1834 de către pictorul Alexandru Fuklin.
Preotul Gheorghe care a slujit la această biserică a donat la 22 februarie 1849 o carte numită Pidalion, iar Dumitru Popa din Bârlad, la 12 aprilie 1853 dona un Chiriacodromion, după cum rezultă din însemnările de pe acestea. Şi părintele stareţ de la schitul Orgoeşti a donat bisericii din Pogana o carte ce se cheamă Slujba Sfântului Dimitrie Basarhov. Se remarcă faptul că pe lângă valoarea pe care o au în sine, aceste cărţi tipărite cu slove chirilice în româneşte, însemnările făcute de donator sunt documente inestimabile cu valoare de manuscris, care ne dezvăluie informaţii inedite cu caracter social, economic, politic şi de altă natură.
La sfinţirea bisericii, spătăreasa Safta Sturza a înzestrat¬-o cu sfintele vase (potir, disc şi steluţă), un obiect de artă din fildeş sculptat, cinci candele lucrate în tehnica martelajului, două lăzi de zestre înflorate, trei paftale de brâu (două de email şi una de aramă), ultimele fiind donate de fiica ei, Smaranda. O bună parte din acest valoros inventar de cult se află depozitat la Huşi, împreună cu icoane şi cărţi vechi de cult.
Pe clopotul mare de la această biserică, odată cu prefacerea lui în anul 1955, a fost incizată următoarea însemnare: "Acest clopot s-a restaurat din clopotul de 55 kg. dăruit la 1810 de Safta Sturza bisericii sfântul Nicolae din satul Coţmăneşti-zis astăzi Pogana-şi s-a mărit la 254 kg. Cu cheltuiala credincioşilor din acest sat În anul 1955, paroh fiind preotul Gh. 1. Mocanu. Fabrica V. V. Răşcanu Bucureşti."
La această biserică se întâlnesc mai multe pomelnice din diferite timpuri. "Pomelnicul D.K.K. Saftei Sturza" are pe verso data de 15 ghenari 1827. Acest triptic este scris cu majuscule, cu cerneală neagră şi roşie pe fond alb. Aici sunt trecuţi morţii şi viii, descendenţi 2i arborelui genealogic Sturza. Un pomelnic din lemn datează dir. anul 1858, iar altul din tablă, numai pentru morţi, este scris cu alfabet de tranziţie.
Un mic scaun din lemn, cu patru picioare, de formă joasă, are şapte găuri obţinute prin sfredelitură. Acesta se foloseşte ca suport pentru pomul din Joia Mare. Atunci se fixa În scaun o creangă împodobită cu mere, nuci, prune uscate, panglici, mărgele şi lumânări. Este o modalitate de manifestare a cultului morţilor, întâlnite in mai multe sate din zonă.
Monumentul istoric de la Pogana, prin arhitectura interiorului şi prin bogatul inventar, are o importanţă deosebită.

Biserici de lemn din Eparhia Hușilor
Prof.Dr. Dorinel Ichim