Istoric
După cum rezultă din pisania de pe ancadramentul uşii de la intrare, biserica de lemn din Bogeşti a fost construită în anul 1807, fiind ctitoria lui Constantin Sturza comisul. Această datare a fost preluată şi de către anuarele din anii 1934, 1935 şi 1936) Mai puţin exact a fost consemnată datarea de către Nicolae Stoicescu care o menționează ca fiind ctitorită în anii 1811-1812. La sfârşitul secolului al XIX-lea, printre cele patru biserici ale comunei figura şi cea din Bogeşti. În anuarul de la începutul secolului al XX-lea se consemna că biserica filială din satul Bogeşti, parohia Pogana era construită din lemn la 1807 şi s-a reparat În anul 1907. Din anuarul pe 1938 aflăm că, de fapt, această biserică a fost construită între anii 1775 -1777, iar comisul Constantin Sturza şi soţia sa Catrina au refăcut-o în anul 1807. Sfințirea acesteia s-a făcut la data de 12 iunie 1807.
Nu se cunosc ce reparaţii s-au făcut în secolul al XIX-lea, dar între anii 1903-1907 a fost refăcută radical de către familia Petrache Ivanciu, fiind în acest timp descoperită. Precipitaţiile au udat pereţii şi catapeteasma, ceea ce a făcut ca biserica să aibă o stare avansată de degradare.
În anii 1935,1936 biserica se afla într-o stare mediocră de conservare. Cu ocazia reparaţiilor dintre anii 1959-1963 s-a refăcut fundaţia si turnându-se un soclu de piatră şi beton. Bârnele putrede au fost înlocuite cu lemn nou de salcâm. Duşumeaua şi bagdadia au fost lucrate din nou. După cum rezultă din istoricul bisericii, întocmit de către preotul Gheorghe l. Moraru, pridvorul a fost refăcut, decapându-se scândura care-I acoperea. Au fost scoşi astfel la iveală stâlpii decoraţi cu sculptură şi ancadramentul decorat cu tăieturi şi cu sculptură.
Vechiul sat de răzeşi Bogeşti a avut şi o altă biserică mai veche, în mijlocul aşezării, unde ploile au scos la iveală urmele unui vechi cimitir. La 14 octombrie 1802 la acest vechi locaş de cult din Bogeşti slujea preotul Toader.
Actuala biserică se află aşezată pe un tăpşan, la marginea de sud a satului Bogeşti pe fosta moşie boierească ce aparţinea ctitorului Constantin Sturza comisul.
Din punct de vedere planimetric biserica din Bogeşti se înscrie în categoria celor cu plan treflat, având absidele laterale pentagonale şi absida altarului decroşată, pe cinci laturi. La pronaos are formă dreptunghiulară, iar pridvorul este alcătuit din mai mulţi stâlpi, legaţi cu arcade în formă de arc de cerc.
Deasupra intrării se poate citi pisania dăltuită în slovă veche, cu următorul conţinut: ,,Această sfântă biserică este făcută de dumnealui Constantin Sturza comisul 1807 iunie 12." O eroare a făcut ca într-un studiu despre bisericile de lemn din Moldova acestei biserici să i se atribuie o altă pisanie.)
La o primă vedere biserica de lemn din Bogeşti se aseamănă cu o casă de răzeş înstărit sau de boiernaş de prin partea locului. Amplasată pe un teren în pantă, cu o diferenţă mare de nivel, temelia se înalţă de la 0,20 m la pronaos până la 1,65 m la altar. Ceea ce ştirbeşte din aspectul estetic al construcţiei este acoperirea pereţilor exteriori cu tablă încă din anul 1954. Aceasta a făcut ca brâul "înspicat", cioplit în bârnă, să nu fie vizibil decât pe peretele de la pronaos care este tencuit şi zugrăvit. Pe ancadramentul pridvorului se pot vedea două registre, unul de denticuli şi altul de ocniţe. Acesta împreună cu brâul "înspicat" de deasupra uşii de la intrare se continuă de jur Împrejurul pereţilor exteriori.
Ancadramentul celor patru ferestre, încheiate În cuie de lemn, au sculptate motive florale (laleaua, floarea rotundă cu petale) şi fructe, dispuse pe lujer ondulat cu frunze. Cei doi lujeri care pornesc de pe uşorul de la baza ferestrei continuă pe cei laterali, împreunându-se deasupra ferestrei. Tehnica sculpturii în altorelief a motivelor ornamentale de pe ferestre a presupus un volum mare de muncă şi de atenţie mărită, pentru ca toate aceste ornamente să iasă în relief. Splendida decoraţie a ancadramentelor ferestrelor acestei biserici a fost remarcată şi de către alţi cercetători din domeniul istoriei artei care au vizitat biserica.
Uşile de la intrare nu s-au mai păstrat, acestea fiind Înlocuite la reparaţiile anterioare. Ancadramentul uşii de la intrare este decorat pe bârnele laterale cu câte o plantă haşurată, având În vârf câte două flori de forma unor rozete.
Biserica de lemn din Bogeşti se numără printre acele puţine biserici care au avut acoperişul din stuf. La o dată necunoscută acesta a fost Înlocuit cu şindrilă, pentru ca la reparaţia din anii 1903-1907 să fie pusă tablă. Tehnica acoperitului este cea întâlnită la casele ţărăneşti, în patru ape, cu tablă muchită. Deasupra absidelor laterale acoperişul este uşor bombat, având câte o cruce. Cruci metalice sunt amplasate şi la capetele coamei.
În mijlocul bisericii se află o piatră funerară sub forma unei lespezi de marmură, împodobită în partea de sus şi de jos cu câte o coroniţă de lauri, sculptată cu mult meşteşug. Între cele două coroniţe se află o inscripţie în limba greacă, cu litere majuscule, despre care s-a crezut în mod greşit că este pomelnicul ctitorilor. Transcrisă şi tradusă din limba greacă, inscripţia are următorul conţinut: “Aici, pe moşia Murgeni, ca urmare a dorinţei proprietarului, H. Vaia, zace (este înmormântat) soţul meu, Constantin T. Scordi, născut la Ianina în 1809 şi (care a) răposat aici în 1864 în luna februarie, lăsând o tristeţe de neconsolat tuturor celor apropiaţi, ca şi mie, nefericita lui soţie, Elena, care a înălţat acest (mormânt) spre veşnica lui pomenire.” Această inscripţie ne-a pus în dilemă deoarece numele proprii nu figurează În documentele satului şi nici în ale moşiei Bogeşti. Menţionăm că acest Constantin I. Sordi era macedoromân (aromân), născut la Ianina, în provincia Epir din nordul Greciei. Proprietarul H. Vaia, probabil compatriot cu decedatul, şi-a exprimat dorinţa de a-l înmormânta pe moşia lui de la Murgeni. Se poate presupune că piatra de mormânt a fost adusă de pe moşia Murgeni în biserica din Bogeşti la o dată ulterioară decesului şi o dată cu ea şi osemintele decedatului. Acest obicei al exhumării este frecvent întâlnit în secolul al XIX-lea. La una dintre reparaţiile anterioare peretele despărţitor de la pronaos a fost eliminat. Tot la o dată necunoscută interiorul bisericii a fost tencuit şi zugrăvit cu alb. Atât uşile împărăteşti cât cele diaconeşti sunt relativ noi, cele vechi s-au pierdut în perioada când biserica a fost nefolosită (1948-1954).
Biserica are și o frumoasă tâmplă împodobită cu sculptură şi cu pictură. Registrele proorocilor au ramele de formă ovoidală, sculptate în tehnica ajur. Ornamente florale cu sculptură ajurată se întâlnesc şi între ramele icoanelor reprezentând pe cei 12 Apostoli şi icoanele prăznicale. Icoanele de pe tâmplă au o stare avansată de degradare.
Sfintele vase din argint au însemnate câte o inscripție în slovă veche, având următorul conţinut: "Constantin Sturza şi Catinca Sturza 1777 iunie 2". Aceste sfinte vase sunt anterioare actualei biserici, aparţinând vechiului locaş care se afla amplasat în mijlocul satului şi despre care am amintit. Tot de la acea biserică au parvenit şi cele mai vechi icoane din actuala biserică. Două dintre acestea, reprezentând pe Iisus Hristos şi pe Maica Domnului protectoare sunt datate cu anul 1872. Executate în manieră bizantină, cu veşminte din purpură şi cu monograme bogat înflorate, aceste icoane au liniile şi contururile tratate precis. O icoană din pronaos, reprezentând pe sfinţii Constantin şi Elena, are următoarea însemnare: ,Această icoană s-a plătit de Doamna Sanda C. Isariu 1883'.Pe o altă icoană se întâlneşte următoarea însemnare: ,Această icoană s-a făcut cu cheltuiala Doamnei Safta D. Manolachi în asociațiuni cu soțul ei Ioan Apostolachi 1884". Sfântul Antimis a fost pictat pe pânză În anul 1894.
O serie de icoane de la această biserică, cele mai vechi şi mai valoroase, au fost aduse la Huşi, la Palatul Episcopal, constituind colecţii de artă feudală: Sf. Constantin şi Elena, Iisus Hristos Împărat şi Arhiereu, Maica Domnului cu Pruncul, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel , Sfântul Nicolae. Odată cu acestea a fost depozitat aici şi pomelnicul triptic al familiei Sturza, datând din anul 1828.
Biserica a avut şi o bogată colecţie de carte veche românească, din prima jumătate a secolului al XIX-lea, care conţine prețioase însemnări cu slovă veche. Pe un Apostol este notat: ,,Acestu Apostolu eu i¬am datu la anul 1810.Safta Sturza anul 1810." Pe un Tedeum este adnotat ex-llbris: ,,Această carte ce poartă numele de Tedeum este proprietatea bisericii cu hramul Sf. Adormirii din comuna Bogeşti cumpărată cu banii locuitorilor 1880 iulie 4. Preot Constantin Lepădat."
O clopotniţă relativ nouă, ridicată pe furci de lemn şi acoperită cu scândură şi tablă, adăposteşte clopotele şi toaca de lemn. Pe unul dintre clopote este însemnat cu litere slave H. KRIJOV.
Lângă biserică se află piatra funerară a ctitorului, sculptată cu mult meşteşug de către meşterii pietrari ai vremii. Având un chenar floral format din lujerul cu lalele şi frunze, piatra funerară are în partea superioară două rozete solare însoţite de soare şi de lună.
Din mobilierul bisericii s-au păstrat stranele dulghereşti şi scaunele cu picioare joase şi cu blatul găurit; ultimele sunt folosite la ritualul de pomenire al morţilor. Ca un simbol ancestral al învierii şi al înfloririi, scaunul se împodobea în fiecare an, în joia patimilor, cu ramuri mai ales la morții care au decedat fără să aibă lumânarea aprinsă. În Joia Mare' se face "pom" morţilor, se slujea pomişorii şi se dau la copii de pomană, pentru ca sufletele celor morţi să fie curate ca şi ale copiilor. În ziua de Paşti se dă de asemenea câte o lumânare din ceară curată pentru ca cel care a adormit În vecie fără de lumânare, să fie iertat. Aceste obiceiuri legate de cultul morţilor s-au păstrat în satele vasluiene până în contemporaneitate.
Biserica de lemn din Bogeşti - Pogana este o ctitorie boierească, îngrijită şi reparată pe parcursul anilor cu contribuția sătenilor. Înzestrată cu carte veche, cu obiecte de cult valoroase şi cu icoane mai vechi decât biserica actuală, monumentul de la Bogeşti face parte din cele mai valoroase biserici vasluiene.
Biserici de lemn din Eparhia Hușilor
Prof.Dr. Dorinel Ichim
